Dimineata l-am contactat pe Dan Popescu in speranta ca ne poate ajuta cu vizele de Rusia. Din pacae el abia ajunsese in India si nu avea cum sa ne ajute de acolo intr-un timp asa scurt. Ne-a sugerat oricum sa mergem sa vorbim la ambasada Rusiei in Georgia. Parerea lui Costi a fost:
Drumul spre Mestia ne-a purtat prin munti si ne-a adus in cale o carciumioara, unde la sfatul localnicilor am incercat placintele traditionale umplute cu carne picanta. Au fost excelente, nu ca sucul carbogazos din… tarhon. BLEAH!
Odata ajunsi in Mestia am umplut rezervoarele am cumparat ceva de mancare si am pornit spre Ushguli, 45 km mai departe, pe un drum nepavat. Am intalnit turisti de toate natiile, ba determinati sa bata aceasta regiune a Caucazului la picior, ba in omniprezentele Mitsubishi Space Gear 4×4 pe care le gaseau de inchiriat.
Drumul este spectaculos, presarat cu varfuri de 4-5000 m inzapezite, ghetari, chei adanci strabatute de rauri involburate si pasuni nesfarsite cu flori.
Am reusit sa traversez rauri si balti adanci fara sa ma ud in decursul zilei, pana cand, chiar inainte de sfarsit Alecu a vrut sa ne filmeze pe mine si Gabi venind in paralel cu mobrele spre el in contre-jour. Totul parea rutina pana cand am observat o balta uriasa in mijlocul drumului si comportamentul de „musca la bec” a pus stapanire pe noi. Am bagat amandoi mainile in gaz si… evident ne-am facut fleasca din cap pana in picioare… unul pe celalalt. A fost o seara rece la 2100m altitudine.
Ushguli
Am aprins focul, am povestit despre liniuta din Trabzon dintre mine, Gabi si Alecu, toti oarecum surprinsi de performanta Dakarului si apoi ne-am bagat la culcare in corturi, trezindu-ne de cateva ori la auzul tunetelor si ploilor scurte.
dooroti 