Dimineata am hotarat sa petrecem si urmatoarea noapte in camping. Nu de alta, dar tare sila imi era sa vizitez Monte Carlo, Nisa si Cannes in costumatie completa cand afara erau peste 30 de grade. Asa ca m-am echipat de plaja, am incalecat pe sa si am fugit in centrul vechi al Roquebrune-ului sa-i mai fac o vizita ciocolatierului meu favorit. Hmm, numai gandul la ce era in cofetaria aia si trebuie sa sterg tastatura.
Ca sa ajungi in Monaco trebuie sa parasesti autostrada si sa intri in oras pe o sosea cu 2 benzi pe sens. Evident, coada la intrare se intindea mai bine de 2km, dar oamenii civilizati ne-au facut loc sa trecem incet printre ei.
Privelistea… cam ce vezi in reviste sau la TV, nimic surprinzator aici. Pentru ca am auzit ce scoruri se invart in restaurante, am luat o pizza de la patiserie si am mancat-o pe o straduta laturalnica. Studenteste, ca deh, mai e pana acasa.
Dupa masa am intrat in Monte Carlo si am parcat capra in fata faimosului casino, fix langa locurile special destinate parcarii. Era si un militian care se uita la noi, l-am intrebat daca putem sa stam si noi 5-10 min sa facem 2 fotografii, a fost de acord. Cred ca nu stia engleza. In jurul nostru o puzderie de turisti faceau poze la tot ce prindeau. Perfect, I’ll just blend in 🙂 . Pe raza de 500m am vazut Mclaren, ultimul Ferrari, Bugatti, Bentley… si tot ce va trece prin cap. Opulenta in momentele ei de glorie.
Cum ne-am intors am si gasit pe tank bag o amenda in valoare de 50euro. Mda, am un feeling ca nu o sa ajunga acasa. O pastram suvenir oricum.
Urmatoarea miscare a fost sa parchez in port. Eram determinat sa cersesc o plimbare cu unul din yachturile parcate, la cate erau trebuia sa ma ia careva. Statistic vorbind sansele erau de partea mea. Am renuntat totusi din cauza soarelui si dupa doua tentative esuate am decis sa fugim spre Nisa la o inghetata.
Nisa este… este. Nu am remarcat absolut nimic iesit din comun care m-ar face sa ma intorc vreodata. Nu am gasit nici macar un subiect de fotografiat care sa-mi starneasca interesul. Caldura era atat de coplesitoare incat toata lumea era lesinata. Adevarul este ca… dupa ce vezi Barcelona dureaza ceva sa revii pe pamant.
Am renuntat sa mai vizitam Cannes banuind ca vom ramane la fel de dezamagiti si am ales sa incheiem ziua la carciuma pe care deja o cunosteam in Roquebrune, savurand o supa de fructe de mare. Era un fel de bouillabaisse, dar mult mai gustoasa si absolut uriasa.
Maine… iar la drum, destinatia undeva langa La Spezia.
dooroti 