Dimineata m-au trezit strigatele lui Costi care incerca sa goneasca o vaca ce nu se saturase cu iarba si pusese ochii pe cortul lui… in care eu inca dormeam. Dupa un mic dejun la botul calului (de fapt al vacii) am plecat spre Ushguli, situat la 1-2 km de unde campasem.
Drumul a continuat cu peisaje de senzatie si dupa satucul mentionat mai sus. Mai aveam 50km pana la civilizatie, nicidecum asa linistiti cum speram. Mi s-a agatat cricul central intr-o piatra si iar am tavalit mobra pe stanga. Nu doar atat, dar am si readus la viata o entorsa la glezna stanga, care abia se vindecase. Strangand din dinti de durere, m-am ridicat de pe jos, am adus mobra la verticala si am plecat de pe loc pana sa vina restul din urma. Nu aveam de gand sa fiu vazut iar in pozitia asta.
Odata ajunsi la asfalt, am gasit o carciuma sateasca unde am bagat la ghiozdan o ciorba de miel si o placinta traditionala cu carne (khachapouri).
Target-ul zilei de azi era sa ajungem in proximitatea capitalei, pentru ca a doua zi dimineata, vineri, sa fim la ambasada Rusiei. Am urmat drumul Orbeli – Kutaisi, intreband pe drum localnicii daca avem cum sa tranzitam Osetia de Sud. Raspunsurile au fost scurte si negative. In nici 15 minute am fost ajunsi din urma de o masina a politiei care ne-a chestionat cu privire la ruta noastra. Am mers la sigur si am scos Osetia din mentiunile noastre. Cateva zile mai tarziu am aflat de la un Roman care lucra aici pt UN si monitoriza situatia Osetiei si Abkhaziei faptul ca: poti intra in aceste regiuni (chiar pe la granita) dar la iesire te iau autoritatile si te arunca in fundul temnitei pentru trecerea ilegala a frontierei. Aiurea…
De la Kutaisi am intrat pe soseaua principala care leaga capitala de litoral. Haosul din traficul georgian e greu de descris. Daca faci o depasire risti sa ranesti orgoliul unui sofer, asa ca asteapta-te sa fii alergat pe sosea si sa fii depasit, doar ca individul sa-ti demonstreze ca nu numai tu poti. Nu conteaza traficul de pe contrasens in general, depasirile se fac oricum, ca deh… are ala loc sa se inghesuie mai pe dreapta.
Drumul s-a transformat usor usor intr-un calvar: noapte, ploaie, mie nu-mi merge pozitia… iar. Cativa dintre noi au cedat asa ca la 130km de Tbilisi am decis sa ne optim intr-o fosta piata de la marginea drumului. Nu contau gandacii care misunau peste tot, ci faptul ca aveam un acoperis unde nu ne ploua cat puneam corturile. Ne-am intins toti la culcare, s-a raspandit un „noapte buna” din toate directiile, pecetluit imediat de zgomotul isteric al unui camion obosit care incerca sa urce dealul la nici 10m de noi. Credeam ca va fi o noapte grea, dar pana la 5 dimineata cand a sunat ceasul nu-mi mai amintesc nimic.
dooroti 