Target Georgia

Dupa ce am alergat cu Costi o zi intreaga pe pasunile de peste 2000m altitudine, am inceput coborarea intentionand ca in final sa ne intalnim cu restul grupului. Drumul mi s-a parut nesfarsit, offroad printr-o padure deasa, pe un drum de masina cu influente forestiere (asfalt zero), pe care motocicleta mea zdranganea ca naiba. De-abia seara, cand in cele din urma ne-am intalnit cu ceilalti si am ridicat tabara, am realizat ca mi s-au slabit suruburile care tineau semicadrul spate. Un pont bun pentru cei ce se plimba pe off-road cu greutate in spate.

Tabara noastra era chiar pe marginea soselei, langa un izvor, fapt care ne-a transformat inevitabil in atractia trecatorilor (soseaua nu izvorul). Toti cei ce opreau, veneau sa ne salute si incercau frenetic sa ne spuna ceva. Tot ce intelegeam noi era: „Big broblem! AUUUUUUU!!!” Abia dupa ce s-au montat corturile (doar 3 ca unii preferam sa dormim afara) a oprit un localnic care vorbea franceza. Atunci ni s-a explicat ca sunt foarte multi ursi si lupi in zona si ca este periculos sa campam. Alti localnici, foarte ospitalieri, au revenit si ne-au oferit sa dormim la ei. In final ne-am declarat prea obositi sa mutam tabara si i-am refuzat politicos.

In noaptea aceea, in timp ce cautam somnul cu ochii-n stele pe la ora 10, am asistat la o ploaie de meteoriti care parea sa nu se mai termine. Nici la 1 noaptea nu se terminase, cand am fost treziti de latratul cainilor, tipetele si impuscaturile care aveau loc undeva la 1km de noi. Cu toate astea noi eram multi si ne era lene sa ne formalizam, asa ca am adormit la loc.

Dimineata ne-am trezit cu o turma de oi printre noi, impreuna cu doi companioni dragalasi.

_DSC7842 _DSC7858

2 zile nu am mai facut nicio poza deoarece am ramas fara baterie la camera, asa ca in acest post voi folosi cateva fotografii facute de Costi.

Destinatia de astazi… Georgia, adica 310 km mai departe, din care 200 off-road. Calatoria in grup larg are si neajunsurile ei, iar primul pe lista mea este greutatea cu care faci km. Nu ma refer la dificultate, ci pur si simplu ca durata. De aceea stiam ca va fi inca o zi lunga si obositoare, iar faptul ca nu am mai stat sa frecam menta nicio zi de la plecare incoace ma face sa ma simt mai obosit si mai muncit decat la serviciu. Nu intocmai ideea mea de vacanta.

Anyway… primul checkpoint de astazi a fost orasul Ispir, unde am oprit sa luam ceva de mancare pentru drum si unde… nu stiu exact de ce… nu am alimentat. Proasta idee, deoarece asta a insemnat ca o mare parte din drumul de azi sa-l parcurg cu un mare morcov infipt in… rezervor. Si nu a fost un drum intins unde o lasi sa curga la 100km/h si consumi un strop de motorina la km, ci a fost off-road prin santiere, serpentine si suisuri si coborasuri. Mai lasam cateodata gandurile negre la o parte, admirand peisajul colorat ca-n Heroes of Might&Magic 3 si amintindu-mi pranzul delicios si racoritor pe care tocmai l-am servit: o galeata de 5kg de iaurt servit cu lipii calde… pentru toata gasca. Si Finetti.

_DSC7908Deplasarea a fost ingreunata de ocazionalele detonari care aveau loc pentru a decongestiona drumul de pietrele cazute, dar factorul umoristic a fost sporit de ocazionalul batranel, care rotindu-se pe picioare uimit la aparitia motocicletelor, era cat pe ce sa-i faca freza lui Costi cu grebla care o purta pe umar.

Intr-o scurta pauza de intins oasele, ne-am trezit cu un tirist langa noi care ne-a oferit o farfurie cu… ceva smecleu maro si lipie langa. S-a dovedit a fi cel mai bun unt de alune  pe care l-am gustat vreodata. Cu certitudine era facut in casa, aici livezile de aluni fiind la ordinea zilei.

Aproape de granita cu Georgia am avut parte si de o premiera, prima mea pana in 30000km de mers cu motoreta. Aparent in excursia asta ghinionul m-a luat in vizor.

Formalitatile la vama au mers repede deoarece autoritatile ne-au bagat in fata. Cred ca a durat 30min pentru toti, buna treaba deoarece pentru prima oara in aceasta excursie am intalnit si ploaia, asa ca trebuia sa punem tabara urgent.

Batumi este la 2 pasi de granita. Din pacate nu au campinguri in zona, asa ca demoralizati de ploaie am apelat la serviciile unei pensiuni. Prima si ultima oara in aceasta excursie. Dusul a fost grozav, iar somnul binemeritat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s