Turcia dintr-o parte-n cealalta

Dimineata m-a surprins cu un peisaj care cerea fotografiat, dar ultima pierdere suferita in domeniul foto m-a lasat doar cu fixul de 50 la mine, nicidecum obiectivul optim pentru imortalizarea peisajelor.

Inainte de a pleca la drum am decis sa schimb anvelopa spate si am montat un Mitas E09 nou nout. Ziua de azi a inceput pe un drum forestier, printr-o rezervatie montana, aer curat, asfalt ioc, cam ce cautam de la bun inceput. Cu toate acestea, accidentul petrecut ieri inca imi sta pe creier si imi vine greu sa savurez pe deplin tot ce se petrece in jurul meu.

Pastrand in continuare telul de a ajunge in muntii din NE Turciei cat mai repede, purtatorii de GPS (Alecul si Eru) au optat pentru soselele asfaltate care duceau spre Samsun. Evident, aceasta decizie a insemnat 2 zile de plictiseala crunta. Atat de crunta incat multi dintre noi a trebuit sa luptam sa nu adormim la ghidon. In una din opririle noastre am reusit sa cumparam o unealta ce va fi esentiala in decursul acestei plimbari: ciocanul. Intentia de a-l cumpara a pornit de la cobul meu stramb de aluminiu, inca afectat de tavaleala.

Cu 150km inainte de Samsun somnul si seara ne-au obligat sa iesim de pe sosea si sa cautam un loc de camping.

Tabara undeva inainte de Samsun. Desi ne-am dorit sa continuam traditia somnului sub cerul liber, prezenta scorpionilor ne-a obligat sa punem corturile macar pentru siguranta.

Dimineata am facut cunostinta cu vecinul.

Imediat ce am trecut de Samsun, lui Costi i s-au desfacut suruburile de la pinionul spate si i-au spart o piesa de aluminiu care se atasa la butuc. In timp ce Alecu si Vlad au indreptat pinionul (evident… ciocanul), eu l-am contactat telefonic pe Dan Popescu si am reusit sa gasim un mecanic dispus sa ne ajute in urmatorul oras, Trebzon (300km mai departe).

300km de sosea pe tarmul marii, plictisitoare de nu se poate. Asa ca ce faci cand te plictisesti? Liniuuutaaa… Si pentru ca multi au impresia ca monocilindrul de pe F650 este un simbol al economiei, fiabilitatii dar si al plictiselii, va anunt ca mandra mea motocicleta a lasat in urma detasat o Africana iar cu cealalta a mers roata-n roata pana in urmatorul semafor. E adevarat ca peste 120 km/h nu mai avea gazul Africanei, dar cat de des ai nevoie de asta?! I love my bike.

In Trebzon ne-am intalnit si cu mecanicul, care auzind ca nu gasim camping pe GPS, s-a oferit sa ne cazeze in gradina clubhouse-ului moto din oras. Aceasta s-a dovedit in schimb a fi parcul public din fata clubhouse-ului lor. Inedit 🙂 E ca si cum ti-ai intinde cortul in fata TNB-ului pe iarba.

In consecinta, imediat ce am parcat motocicletele, s-a strans un grup de localnici care se uitau la noi ca la maimute. Asa ca ce sa facem? Unii au intins corturile, altii am pus izoprenele direct in iarba si i-am dat cu vinisor pana oboseala si-a facut treaba.

Dimineata, dupa ce ne-am facut igiena la hidrantul din statia de autobuz din apropiere, eu am ramas cu Costi cat ceilalti au plecat spre manastirea Sumella.

Abia pe la ora 12 am terminat reparatiile si am plecat dupa ceilalti. Localnicii s-au oferit sa ne escorteze cu motocicletele pana la manastire.

De aici inainte a urmat portiunea mult asteptata de offroad prin munti, garnisita cu zmeura, fragute si apa rece de izvor pe platouri de peste 2000m.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s