The twist

Ziua urmatoare am fost nevoit sa schimb bateria la Dakar, cea veche ramasese fara lichid. Desi in Bucuresti nivelul era in regula, doua zile de plimbare cu motoreta prin caldura excesiva pot sa-ti joace feste neasteptate. Trebuie sa-i multumesc lui Dan ca mi-a facut rost de baterie prin intermediul unui priten turc, altfel balauream cel putin jumatate de zi prin Istanbul in cautarea ei. Daca ajungi iar in Siberia si ai vreo problema, suna-ma, vin eu. Am nevoie de un motiv cat de mic :).

Ne-am continuat plimbarea traversand stramtoarea Bosfor pe podul din nord, facand slalom multi kilometri printre tiruri si alte vehicole care se deplasau cu viteza melcului.

Dupa aproximativ o ora, am razbit. Oficial am traversat in Asia. Drumul ne-a purtat pe coasta Marii Negre, spre orasul Sile. A fost o zi de mers continuu, spre dezamagirea mea numai pe asfalt. Abia pe final am intrat putin pe off si am urcat spre locul unde aveam sa campam, undeva pe o faleza inalta langa mare. Am concluzionat ca asfaltul deja nu imi mai face placere. Am nevoie de ceva provocare ca sa imi condimenteze plimbarea.

Inca o seara cu vin rosu sec de la Samburesti, inca o noapte de somn dulce sub cerul liber. Dimineata m-am trezit putin dupa Eru (Costi), dar cu mult inaintea celorlalti.

Dezordinea era totala, asa ca am plecat imreuna la o plimbare spre apa, echipati in slipi si cu prosoapele la gat. Micul dejun naturist (mure) l-am servit din mers, desi foarte gustos ne-am platit consumatia cu cateva zgarieturi.

Baie ca la 5 stele

Conform hartii urma sa avem parte de inca o zi monotona de drum asfaltat. De-ar fi fost doar atat…

Ideea colegilor era sa ne grabim portiunea asta pentru a petrece mai mult timp in muntii din estul Turciei. Privind in retrospectiva s-ar fi meritat sa mai balaurim prin zona, cautand sa atingem destinatia pe drumuri laturalnice, decat sa mergem ore intregi cu 90km/h pe sosele cu 4 benzi. In cele din urma creierul meu distrat a clacat – un drum paralel cu soseaua mi-a atras atentia, pamant batatorit, putin praf, numai bun sa mai dezmortesc amortizoarele putin. Am intrat din scurt pe el si am tras tare sa nu raman in urma grupulu, cand brusc SUR-FUCKING-PRISE: suprafata drumului s-a schimbat fara nicio avertizare prealabila in nisip afanat. Nisip ca nisip, ca nu-i prima oara, dar cand intri cu peste 100km/h in el cu betoniera incarcata pe spate si anvelopele Scout care au vazut si Barcelona cu un an inainte… nu mai e asa de distractiv. Fata a inceput sa se miste haotic, crescand in amplitudine, ca si cum cineva ar trage de roata stanga-dreapta, pana in punctul in care legile fizicii nu mi-au mai permis sa merg inainte si toata hardughia s-a dat peste cap intr-un nor de nisip. Conform descrierii celor cu capul pe umeri si motoreta inca sub fund, care se deplasau regulamentar pe asfalt, desfasurarea evenimentelor a fost similara unui accident la raliul Dakar. Pe Dakar! Un nor mare de nisip spulberat in toate directiile, din care s-au vazut rotile motoretei de doua ori iesind pe deasupra, niste picioare… si liniste. Ce am vazut eu? Nu asa multe: pamant, cer, pamant… cer.

Ati trait vreodata senzatia in care sunteti cert ca v-ati rupt ceva dar nu stiti inca ce, asa ca incepeti sa cautati? Indoiti si indreptati pe rand mainile, picioarele, spatele, va uitati daca e ceva sange pe haine si dupa ce rasuflati usurati stiti ca urmeaza sa treaca efectul adrenalinei si o sa inceapa sa doara ceva ca naiba! O asa cascadorie nu se poate lasa fara avarii. La mine a fost lite, am avut o umflatura in zona inferioara a coloanei, botezata ulterior „ghiozdanul”. In afara de asta, casca si-a facut treaba! Polistirenul din zona posterioara a disipat energia impactului crapandu-se in multe bucatele.

Nici motocicleta nu a suferit asa cum ne-am fi asteptat. Am ridicat-o sus, i-am dat o cheie si a pornit din prima. Directia era ok… nimic nu parea avariat mai mult decat estetic. Mi s-a indoit putin codita spate, bordul, ghidonul de 28″ si mi s-a facut bors cutia din stanga. Din fericire pentru cutie asistenta tehnica era deja acolo. Eu m-am refugiat la umbra, stanjenit de durerea la spate si senzatia deja familiara de lesin si nu in ultimul rand rusinat de faptul ca altii strang dupa prostiile mele.

Am continuat drumul pana seara. Am amplasat tabara intr-o rezervatie, intr-o poienita asezata strategic in varful muntelui unde aveam si un izvor amenajat. Am observat foarte multe astfel de izvoare amenajate pe marginea drumurilor in Turcia.

Cand am desfacut echipamentul foto am gasit o noua dezamagire. In timpul accidentului montura obiectivului 18-105 s-a facut tandari. Din fericire aparatul foto functioneaza inca ok. Ramane ca de acum incolo sa fac toate pozele cu 50-ul f/1.8.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;The twist&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s